Dupa delicatele nuante ale Rococoului si albul neoclasic Empire costumul in a doua parte a secolului 19 va cunoaste o explozie de culori nemaivazuta - violet, fuchsia, galben lamaie, albastru electric - toate culorile carora ulterior le-am spus "tipatoare". Dar ele erau la moda si cautate in perioada lui Worth. Motivele nu tin de gusturile schimbatoare ale epocii ci de doua elemente istorice:
- sinteza anilinei de catre cercetatorii germani si intreaga goana dupa coloranti sintetici nemaivazuti (foarte scumpi initial)
- iluminatul electric a lui Edison care a inundat salile de bal intr-un altfel de lumina decit cea a luminarilor.
Brusc, colorantii puternici si scumpi au devenit un lux permis in moda iar filamentele care straluceau transformand definitiv peisajul noptii au creat o alta perceptie si relatie fata de culoare. E greu azi, cu ochiul obisnuit si saturat de lumina sa ne imaginam reactia femeilor atunci cind Worth le propunea matasuri in cele mai vii culori iar salile de bal le inundau in stralucirea diamantelor.
Ulterior pe masura ce aceste doua lucruri (curent si coloranti) s-au raspindit si ieftinit, culorile vii au fost asociate cu vulgaritatea populara iar femeile de gust au inceput sa poarte pastelurile si nuantele delicate din Art Nouveau.
Elegant, de bun gust, rafinat - sunt termeni care au valoare si sens doar intr-o epoca si manualele de stil aferente. De la 1808 la 2008 nu putem extrage nici o regula generala si aceste notiuni au imbracat cele mai ciudate forme. |