"Orasul care nu exista" la Rozalb

Recenta colectie Rozalb de Mura ma trimite la o carte de referinta a lui Italo Calvino - Orasele Invizibile - subiect pe care il explorasem la Arhitectura acum multi ani. Universuri paralele si structuri urbane ale caror reflectii exista in nadirul universului nostru.
Patrunderea in asemenea universuri care vietuiesc dincolo de desertul Nimicului si al lipsei de imaginatie se face prin falii minuscule. Crapaturi prin care o lume se deschide alteia.
Aceste sfartecari microscopice, sa le spunem canale de comunicare, devin la Olah Gyarfas joctiunea intre clasic si subversiv, intre rigoare si ceea ar avea o conotatie perversa. Gri, alb, negru, crem sunt culorile pinzei in care designerul nu picteaza ci taie. (nu-mi amintesc acum artistul contemporan renumit pentru aceasta gestualitate - pinza sfartecata cu cutitul si exfoliata). Erupere care devine crevasa si sub forma unui pliseu de inspiratie traditionala aminteste de sopirla evocata in tema colectiei, cea care se strecoara intre cele doua lumi izvorate din Fata Morgana in cromatica desertului. Camasa / pantalon gri masculina imi aminteste de vestimentatia utopica a artistilor futuristi (La Tutta de Thayaht, WWI) inspirati de costumele de lucru proletare.
Taietura ca semn grafic (jonctiunea intre doua lumi, cea a realului sobru si cea a artistului beyond imagination), culoarea pinzelor brute sau cartoanelor de desen (griul e aproape de nuanta albastruie de Canson pe care desena Ingres/Gericault in mina de plumb si alb fabuloasele studii antice), textura (oarecum rugoasa) sau camasa de colegiu - au ceva dintr-un manifest de artist iscalit in haine.
In paralel o alta idee sugerata este acea legata de seria "The Tudors" si costumele renasterii engleze (Henric VIII si Elisabeta I).
In acea perioada barbatii purtau (dupa moda italiana) o jacheta dublet - sectionata si decupata in fasii verticale. Acestea lasau sa se vada pe alocuri camasa alba de dedesubt din pinza. La Rozalb taieturile sunt orizontale . Pantalonii (breeches) pina deasupra genunchilor erau umflati iar expresia lor contemporana ar fi jodhpur evocat prin pliseul lateral la Rozalb. Camasile aveau adesea broderii, denumite ulterior elizabetane, realizate in punct in cruce, asemenea celor populare din Transilvania (exista o uimitoare asemanare, mai ales ca ele sunt alb negru) iar aceasta sursa se regaseste in colectie (dar nu broderii). Gulerele plisate (mici) au o reflectie la haina de fete. Si de ce nu .... tema soparlei (salamandra era simbol al casei franceze de Valois - rival constant al lui Henri VIII - vezi castelul Chambord cu scara dubla spirala realizata de Leonardo da Vinci)? Soparla care se strecoara spre orasul invizibil e poate sugestia luptei catolici (exuberanta decorativa) si protestanti (rigoare austera), veninul care otraveste incet nabadaiosul rege care va schimba nevestele (cele 8) precum camasile. (Banuiesc ca nu e necesar sa spun ca si in Transilvania exista unguri reformati si catolici:)
Nu am idee daca Rozalb de Mura a avut in minte aceasta involburata perioada istorica.
Mirajul, Fata morgana a desertului, momentul in care unii intrezaresc lumile de dincolo (de la cei care au viziuni mistice la artisti) dar mai ales contrastul Real vs Fantasy isi gaseste reflectia in designul interior: camera de oaspeti si camera iluziei.
Imagini colectie

19-Mai-2008

Source: Octavian Sever Coifan