MODA 1990 - Preistorie 3

In 1990 Romania era impartita in trei. Unii care faceau, sau mai ales discutau , cu inversunare ,politica. Lucrurile nu erau de loc limpezi la acest capitol. Desi o anumita categorie formata deopotriva din fosti activisti si fosti dizidenti intrezarisera foarte bine oportunitatile. Altii care luau deja drumul Istambului pentru comertul, care va sta la baza averilor, mijlocii de astazi. Si marea majoritate, care nu intelegea inca bine ce se intampla desi se uita toata xziua la televizor urmarind spectacolul CPUN ca pe un meci de fotbal. Cui credeti ca ii ardea sa se ocupe de moda ?!
Nu iesisem niciodata in Occident, pana atunci . Visele mrele de calatorie erau culturale. Doream sa vad, in ordine :Parisul pentru tot ceea ce insemna el, pentru cineva crescut in respect (aproape fanatic) pentru cultura si civilizatia franceza, Grecia, pentru radacinile esentiale ale gandirii si civilizatiei intregii umanitati si Egiptul pentru misterele celor din vechime, carora li s-au revelat lucruri, pe care suntem nevoiti sa le redescoperim cu dificultate, astazi.

Revolutia si libertatea, inca nedefinita a acelei perioade a insemnat pentru minein primul rand bucuria de a putea calatori. Apoi satisfactia de a sti ca nu va mai fi nevoie sa fiu membru de partid pentru a-mi exercita meseria . Neinregimentarea politica si ideologica mi se parea adevarata eliberare. La un deceniu si jumatate s-a dovedit a fi din nou importanta pentru succesul tinerilor jurnalisti , deveniti peste noapte comentatori politici . Mie mi se parea o victorie faptul ca simteam ca nu voi mai intampina rezistenta in a aborda problematica civilizatiei infatisarii in emisiunile mele. Mai facusem asta In emisiunea Trecem pe receptie gratie unui redactor sef inteligent (Sofia Sincan), dar nu pe spatiul si in termenii, in care devenea posibil acum. Nu impartasam entuziasmul isteric al multora care credeau ca odata cu schimbarea au intrat in rai . Imi era foarte clar ca e o problema de timp ca o noua categorie sa acumuleze puterea si societatea sa se scindeze in cativa potenti si tot mai multi napastuiti de soarta. Stiam ca griul, mai mult sau mai putin demagogic egalitatii de sanse se va risipi curand. Presimteam ca dupa tulburarea apelor vor iesi la suprafata rezuiduurile unei societati prea statute, stian ca se va naste o patura zgomotoasa , opulenta , kitsch, de parveniti ,si deasemenea ca dupa o perioada de asteptare nisipul greu de la fund, cel care coordonase in mare miscarile esentiale ale schimbarii va iesi din nou la suprafata ocupand suprafete mari de teren in viata sociala si economica purtand alte etichete . cand spuneam atunci asta prietenilor spuneau ca am un scepticism cinic si ca nu stiu sa ma bucur pe deplin de libertate .
Asa ca, la inceputul anului '90, cu banii primiti de la un prieten, plecat de mult in America si sosit repede in tara, pentru a vedea cum poate profita de Revolutie . Dolari putini, pe care spre deosebire de alti, multi concetateni, atunci ii vedeam pentru prima oara, fiindca respectasem cu strictete legea, care interzicea detinerea de valuta si nici nu aveam rude in strainatate . Un mic, dar oferit ca sa ma descurc cateva zile, la Paris, unde ii spusesem ca vreau sa ajung cat mai repedesi care rasplatea de loc generos, efortul de a-i fi inlesnit luarea catorva interviuri, unora dintre figurile centrale ale evenimentelor de atunci.

Obisnuita cu imaginile din Madame Figaro, pe care o primeam regulat, inca din 1985, prin intermediul unei doamne in varsta, al carui baiat traia in Franta am avut o surpriza sa constat cat de modesta si de cenusie se prezenta strada sub aspect vestimentar. In redactii de practica o anumita cochetarie, dar departe de glamourul revistelor glossy, pe care le citeam. Femeile se machiau putin sau de loc, iar chicul parizian devenea observabil abia spre seara in cafenele sau in salile despectacol. Cele care intrau in magazinele marilor case de moda, (unde bineinteles ca am mers cu candoarea cuiva scapat din democratia socialista si intrat inocent, in democratia capitalista , fie ea si a celor care au dus-o pe Maria Antoaneta la esafod), nu mergeau niciodata pe jos...
In mod paradoxal n-am avut nici un complex vestimentar ! Aratam ca proaspar descinsa de la New York. Total look noire , respectiv Blak. Ciorapi negri mati , taior Confex, facut pentru export , geanta si pantofi de piele, Guban, ochelari de soare, negri. Aveam si un element de culoare , o jacheta 3/4 facuta de un croitor foarte bun, dupa un model luat chiar din Madame Figaro . tesatuta era una de tapiserie (!) nu foarte rigida, din fire de bumbac si matase. Dominantade culoare era kaki, contururile desenului cu negru si unele de accente erau in desenul floral de un rosu-ruginiu vested. Gulerul si reverele erau de catifea, in ton identic de kaki, asa cum avea sa lanseze Escada modelul prin '97-'98. Intr-o alta fotografie ma regasesc si cu o bereta dupa modelul celor din Rezistenta franceza , pe cap . Si cred ca ea afost luata de acolo.
Shoppingul din 1990, la Paris, cand inca, francezii ne priveau cu oarecare admiratie si curiozitate a constat in trei excentricitati pentru mentalitatea de stanga, din care tocmai ma extrageam . Un foarte scump dictionar de filme , regizori si actori, un ruj Dior (amintiti-va ca, in Romania nu existau in magazine produse straine de machiaj, deodorante,
etc.) si o pereche de ochelari de soare, la care facea reclama Ines de la Fresseange.

07-Mar-2008

Source: Doina Berchina